''DACĂ VEŢI AVEA CREDINTĂ CÂT UN BOB DE MUŞTAR...

NIMIC NU VĂ VA FI IMPOSIBIL'' (Matei 17.20)

Care dintre noi nu a avut, măcar o dată in viată, o problemă ce i se părea că-i fără ieşire?!?

Nu cred că există cineva in lumea asta fără probleme. Singura diferenţă e cum privim aceste probleme, adică in mod pesimist sau optimist. În faţa unei probleme mari pesimistul zice mereu: ''Nu ştiu cum voi ieşi din aşa ceva'', pe când optimistul trage aer in piept şi cu incredere deplină în sine spune:''Cu ajutorul lui Dumnezeu voi trece şi peste asta'', şi cu siguranţă va trece.

Nu e un limbaj simbolic sau metaforic, nu e o fantezie, e un pur adevăr: credinţa adevarată va rezolva orice problemă; să simţi ȋntradevăr, să fii convins de vorbele tale, să-ţi doreşti cu toată fiinţa ta şi se va ȋntampla.

''Facă-se vouă după credinţa voastră'' (Matei 9.29), adică: la credinţă slabă-slabe rezultate, la credinţă mediocră-rezultate mediocre, la credinţă mare-rezultate mari. Şi in generozitatea lui Dumnezeu-omnipotent, credinţa mare e reprezentată doar cât mărimea unui bob de muştar, atât doar, şi veţi fi capabili să faceţi lucruri surprinzătoare în înfruntarea problemelor.

Pornind de la acest verset din Biblie o familie şi-a făcut o adevărată afacere prosperă.

Maurice si Mary Alice Flint, o familie cu doi copii, o familie în pragul disperării, fără bani, cu datorii, fără viitor, sau cel puţin lui Maurice i se părea că-i un viitor fără bune speranţe. Doar că, dupa predica de dminica depre credinta cat un bob de mustar, lui Maurice ii ramasese intiparita in minte ideea ca: cine are ''credinta macar cat un bob de mustar, nimic nu-i va fi imposibil''. Era disperat, gandul ii fugea doar la bobul de mustar. Intr-o seara se duse in bucatarie, unde sotia sa spala vasele si-i spuse: ''Ideea de credinta e usoara de aplicat duminica, in biserica, dar dupa aceea nu reusesc sa mi-o mentin vie. Slabeste in intensitate. Ma gandeam: daca as avea in permanenţă un bob de mustar in buzunar, as putea sa-l simt in momentul cand incep sa fiu şovăitor, si ma va ajuta sa-mi mentin credinta. Avem boabe din acelea, de mustar? Sau sunt doar lucuri scrise in Biblie? Se gasesc intradevar boabe de mustar?''

Ea rȃse si-i zise: ''Sunt cateva boabe chiar acolo, in acea cutiuta.'' Ii scosese unul si-l daduse. ''Dar, Maurice, nu-ti trebuie intradevar un bob de mustar'' zise Mary Alice ''mustarul e doar un simbol, un mod de a ilustra ideea.''

''De aceasta, nu sunt sigur'' zise el. ''Spune un bob de mustar, in Biblie, un bob de mustar vreau. S-ar putea ca mie sa-mi trebuiasca simbolul, pentru a avea credinta.''

Il privea in palma mainii si-si zise cu un aer mirat: ''Atata credinta ar trebui sa am, cat acest bobuleț neghiob?'' Apoi si l-a pus in buzunar, zicand: ''Imi va fi de ajuns sa-l ating cu degetele in timpul zilei si-mi va tine mintea treaza asupra acelei idei de credinta.'' Dar bobul era asa micut ca-l pierduse din buzunar; isi luase altul din cutiuţă dar il pierduse si pe acela. Intr-o zi, dupa al-n-lea bob de mustar pierdut din buzunar, ii veni o idee. De ce sa nu puna bobul de mustar intr-o bucatica de plastic? Acea bucatica de plastic ar fi putut-o tine in buzunar sau sa o agate de lantisorul ceasului, pentru a-i aminti mereu ca de ar fi avut ''credinta doar cat un bob de mustar, nimic

nu-i va fi imposibil''. Consultase un presupus expert in plastic, cum ar fi putut pune acel bob de mustar in plastic fara a se forma bule de aer. Presupusul expert i-a spus ca nu se putea face, din simplul motiv ca nu o mai facuse niciodata si nici nu avea motiv sa o faca. Maurice gandea ca era posibil, asa ca s-a pus pe lucru. A incercat saptamani intregi si pana la urma gasise o idee. Inventase o serie de bijuterii – coliere, agrafe, brelocuri, bratari- si in fiecare din acestea stralucea o sfera translucida inauntrul caruia era un bob de mustar insotit de un motto: O MICA AMINTIRE DE BOBUL DE MUSTAR. Pe fiecare eticheta mai scria si cum trebuia folosita bijuteria, ca bobul de mustar ar fi amintit celui ce va purta bijuteria ca, ''daca e credintă, nimic nu-i imposibil''. Bijuteriile se vandusera ca painea calda. Ziarele au inceput sa scrie despre inventia lui, iar Maurice facea faţă cu greu cererii mari de bijuterii.

Maurice si Mary Alice Flint au ajuns sa aiba o fabrica de bijuterii.

Curios, nu? Un falit merge in biserica, asculta o predica despre un bob de mustar, si-si creaza o mare afacere.

Deci, credinta face totul posibil. Si ceea ce nu trebuie sa se piarda niciodata e credinta in noi insine, credinta in propriile noastre puteri. O zicala din popor mai zice: ''Ochii sperie, mainile bucura'', adica incepe a lucra la proiectul tau care ti se pare, pentru inceput extrem de dificil, si ai sa vezi, ca pe parcurs ai sa-ti dai seama ca te-ai speriat degeaba.

Si tot in cartea lui Norman Vincent Peale, unde am gasit si aceasta poveste adevarata, mai este un indemn: ''Asteptati-va la mai bine si va veni''